Tot se vorbește de iubire
Se tot vorbește de iubire,
Toți pe buze o rostesc,
Că de n-ai a ei trăire,
Ești degrabă pământesc.
Se tot vorbește iar și iar:
Iubirea nicicând nu se pierde.
Iubirea ce-am primit-o-n dar
O are-n dar doar cel ce crede.
Ce e iubirea, cum o trăim?
Ce fel de a trăi în iubire?
Cum ne lucrează, cum o simțim?
Suntem în a ei slujire?
Și tot timpul auzim despre iubire,
Accentul grav pe marele cuvânt
E pus pe el cu mare dăruire,
Ca să-nțelegem noi mai bine sfântul legământ.
Întreaga lume ce-i în adormire,
Iubirea-i de pe buze, ușoară la auz,
Dar inima nu cruță, ne duce-n rătăcire,
Din vistieria ei scoatem ce n-am crezut.
Iubirea este răbdătoare,
Nu se pierde ea ușor cu firea,
Așteaptă în tăcere, deplin încrezătoare,
Că ce-a promis Stăpânul își va împlini menirea.
Iubirea este bunătate,
Ea nu se mânie ușor,
Fiind stăruitoare în dreptate
Și săritoare-n ajutor.
Iubirea nu ne pizmuiește,
Mulțumitoare fiind mereu,
Din ce-a primit ea dăruiește,
Mulțumind întruna lui Dumnezeu.
Iubirea nu se laudă,
Nu se umple de mândrie,
Nu-ți vorbește de fațadă,
Nu-și dorește bogăție.
Iubirea nu se poartă-obraznic,
Ci ascultă atent, mereu,
Pe cel ce e lovit năprasnic,
Rugându-se lui Dumnezeu.
Iubirea nicicând nu se ceartă,
Ea nu caută al ei folos,
Tot ce ai greșit îți iartă
Și se poartă credincios.
Iubirea nu se bucură
De cel ce cade în păcat,
Ea își pleacă a sa făptură
Și se roagă neîncetat.
Iubirea acoperă totul,
Ce ai greșit, ce-ai suferit,
Ea crede totul,
Ancorată-n Cel iubit.
Iubirea nădăjduiește-n totul,
Tot ce i s-a încredințat,
În inimă ea poartă focul
Pentru Cel ce ne-a salvat.
Toate-n lume vor pieri,
Ruina vor ajunge toate,
Iubirea tot va dăinui,
N-o biruiește nicio moarte.
Asta-i iubirea de la cruce,
De se vorbește tot mereu,
Și multe buze ea conduce
Pe-al credinței drum tot greu.
Mai suntem noi iubire pură?
Mai suntem noi sfânta lumină?
Sau zac în noi ruinele de ură
Și iubirea noastră-i cu măsură?
Să fim iubire, frați și surori,
Să umplem grădina cu al iubirii flori,
Să fim senini, să ne iubim cu fapte,
Să ne purtăm mereu cu cinste și dreptate.
Căci cel ce va iubi
Din iubire el va secera,
Domnul Isus îl va găsi în toate,
După plăcerea Sa!
Poezia este o meditație creștină asupra iubirii adevărate, inspirată de valorile biblice ale răbdării, bunătății, iertării și credinței. Ea contrastează iubirea rostită doar prin cuvinte cu iubirea trăită prin fapte și îi îndeamnă pe cititori să reflecteze la propria lor viață. În final, mesajul este unul de chemare la o iubire sinceră, jertfitoare și statornică, asemenea iubirii arătate de Isus la cruce.